„Ioan Dragu (1889-1977), născut Ionel Drăgescu, a fost ziarist, scriitor şi
diplomat. Locuieşte cu familia mai întâi la Constanţa, apoi la Craiova,
unde absolvă liceul. Studiază câţiva ani la Institutul Medico-Militar şi
la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti, dar în
paralel îşi descoperă vocaţia de ziarist. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, scrie deja la „Viaţa românească“, „Noua revistă română“, „Ramuri“, „Rampa“, „Universul literar“, „La Politique“, „Le Journal des Balkans“.
La intrarea României în război, sublocotenentul Ionel Drăgescu luptă pe
Valea Jiului, apoi pe frontul de pe Siret; în Moldova se îmbolnăveşte de
tifos exantematic, la începutul anului 1917. În ianuarie 1918 face parte
din rândurile armatei române care va intra în Basarabia, alungând trupele ruse bolşevizate. Întreaga experienţă a războiului, a bolii şi a perioadei petrecute dincolo de Prut este relatată în cele trei volume publicate
în vara–toamna anului 1918: „Moartea albă“, „Pe urmele bolşevicilor“ şi „Drumuri de sânge“.
Demobilizat în primăvara lui 1918, revine in Bucureşti, unde se căsătoreşte, cu dispensă, cu verişoara sa Angela, cu care va avea doi copii. În
perioada interbelică lucrează în mai multe redacţii, e ataşat de presă la
Legaţia României de la Varşovia, apoi la Geneva, şef in cadrul Direcţiei
Generale a Presei şi Propagandei (1931-1936), consilier de presă la Atena
şi Ankara. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial se află în fruntea Serviciului de presă al Ambasadei României din Paris, apoi, după
ocupaţia germană, al Legaţiei din Vichy. Din august 1944 cariera sa
profesională e pusă sub semnul întrebării din cauza schimbării de regim
din România şi a refuzului lui Ionel Drăgescu de a se ralia politic. Reuşeşte să-şi schimbe oficial numele în Ionel Dragu. Imediat după obţinerea
paşaportului, în 1947, pleacă definitiv din ţară. Se stabileşte în Franţa,
unde trăieşte modest şi se implică în organizaţiile de ajutorare a refugiaţilor români; este preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor Români, membru
al Serviciului de Informaţii al Militarilor Români din Exil şi ziarist al
publicaţiei La Nation roumaine. Activitatea din exil îi va aduce un dosar de urmărire la Securitate. Moare la Paris, pe 29 octombrie 1977.“
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen