Montag, 9. Mai 2016
Wochenplan
„Diskriminierung mittels Algorithmen? Die gesellschaftlichen Auswirkungen von Big Data“ – Podiumsdiskussion mit Jessica Heesen, Simon Hegelich, Ursula Münch, Peter Schaar und Stefan Selke / Bayerische Akademie der Wissenschaften, „Immanente Religion – transzendente Technologie? Das Beispiel Digitalisierung“ – Vortrag von Sabine Maasen / Bayerische Akademie der Wissenschaften, „Ist die Wirtschaft bereit für die Kunst?“ Ein Gespräch mit Sabine Bendiek (Microsoft), Elisabeth Hartung (Platform), Peter Hofbauer (Unicredit) und Rupert Hofmann (Audi) / Referat für Arbeit und Wirtschaft, Michaela Melián spricht über Entstehung und Hintergründe ihrer Arbeit „Föhrenwald“ / Kunstbau, Halbfinale und Finale des Eurovision Song Contest, Pressekonferenz des Gärtnerplatztheaters zur Spielzeit 2016/17, „Von Push zu Pull – wie Social Media die Mitarbeiterkommunikation verändert“ – Vortrag von Simone Gier (Siemens) / PresseClub, „The U.S. Presidential Election in Focus“ – Podiumsdiskussion mit Ronald Brownstein, Reymer Klüver und Austin Richardson / Amerikahaus, White Nights / Atelier am Isartor, Pressevorführungen „Whiskey Tango Foxtrot“, „Alice im Wunderland: Hinter den Spiegeln“, „Bolschoi Babylon“, „Schau mich nicht so an“ (Foto), „Vor der Morgenröte“, „X-Men: Apocalypse“ und „Money Monster“
Donnerstag, 5. Mai 2016
Fundsachen (28): Iuliu Maniu
Când, - graţie trecutului său bine umplut, sau activităţii sale actuale, sau însuşirilor
sale particulare, sau fetişismului popular, sau pur şi simplu întâmplării, - un om se află
aşezat în vederea tuturor, se poate spune că i s'a dus libertatea. Publicul prinde imediat
pe cel ce e socotit sau poate e realmente „maître de l'heure“; îi lipleşte o etichetă pe
spinare şi vai de el dacă încearcă vreodată să se scape de ea.
Ăşa şi cu Iuliu Maniu. Spectatorii luptelor politice l'au cerut pe scenă cu insistenţă, imediat după Unire; auditorii luptelor oratorice l'au chemat la tribună cu nerăbdare. Şi totuşi, Iuliu Maniu, temut leader minoritar în Parlamentul din Budapesta, nu s'a arătat în Parlamentul din Bucureşti, nici mare luptător de rampă, nici orator de anvergură retorică covârşitoare. Chemat adeseori să repare, cu autoritatea numelui şi persoanei sale, situaţiuni pe care nu le-a creat, Iuliu Maniu a ţinut să dovedească că e înainte de toate un om al îndârjitei legalităţi şi în acelaş timp cel mai independent dintre oameni, suferind jugul principiilor pe care şi le-a pus şi ridicând sus capul în chestiile de persoane. Mai convins decât entuziast, mai mândru de aprobarea constiinţei sale decât de omagiile mulţimei, înzestrat cu forţa aceea rară de voinţă şi de perseverenţă care nu se vede decât la oamenii de Stat, duşman de moarte a tot ce seamănă a dezordine şi capabil mai de grabă să se arunce în despotismul pe care nu-l iubeşte, el democratul, decât ar suferi anarhia pe care o urăşte, având resursele calmului care te face tare, dispreţului care te face să ignorezi, tenacităţii care te face să reuşeşti, Iuliu Maniu înfăţişează o oratorie parlamentară potrivită mijloacelor sale de manifestare politică.
E oratorul moderaţiei nuanţate şi persuasive, înfrânat şi personal. Inamicele sale fruntaşe sunt exagerarea şi precipitarea. Având grija gestului, vorbei, ţinutei tot atât de mult cât a fondului de raţiune bine cumpănită, vorbeşte mai puţin din entuziasmul inimei cât din convingerea capului.
Nerăbdarea nervozităţii pe care o descarcă în cabinetul prezidenţial, prin plimbări neastâmpărate între cei patru pereţi, devine la tribună o înţepeneală aparte. Cruţă gestul mâinii în favoarea expresivei mimice a feţii. Monotonizează debitul constant şi abundent până la a se repeta, al retoricei sale. Îi lipsesc notele convulsive şi arzătoare, dar are demnitatea de ţinută şi claritatea de expunere care dau puterea de a convinge. Elocinţa sa de om înfrânat în mijlocul dezlănţuirilor pătimaşe, izvorăşte din viziunea limpede a împrejurărilor şi evenimentelor cu raporturile lor mutuale şi înlănţuirile lor logice.
Iuliu Maniu nu-i un mare orator: e însă un vorbitor de rasă parlamentară. Fără a avea vre'o strălucire deosebită veşnic îngrijită şi cuprinsă in tonurile aceloraşi cugetate expresii, vorba sa se ridică uneori până la solemnitate. Glasul său, care este prea slab pentru forum chiar când îşi ridică diapazonul, comandă totuşi tăcerea şi impune atenţia. Fie că vorbeşte în faţa partizanilor săi, fie în prezenţa unei grupări potrivnice, el foloseşte aceleaşi mijloace oratorice, fără a căuta variaţia efectului, ca o
armă cu două tăişuri care poate servi oricum. Puţini oratori sunt atât de egali cu ei înşişi în diferitele faze al manifestării lor retorice.
Iuliu Maniu face totdeauna o rezervă, din convingerea că rezerva are particularitatea de a mări încrederea. Oare înţeleptul nu e cel ce rezervă anumite lucruri pentru forul său interior şi le ascunde cu grijă aşa cum o soră de caritate sau o călugăriţă îşi ascunde părul? Sunt cu atât mai în largul meu ca să scriu aceasta, cu cât, dacă gândul meu, absolut independent, şi-ar căuta deodată un maestru în politică, s'ar duce să-l ia la şcoala lui Iuliu Maniu.
„Călugăr deghizat în laic“ zicea cineva odată, urmărind cu privirea pe cel care e azi simbolul spiritului protestator al Ardealului. Da, călugăr prin viaţa-i sobră, lipsită de patimi, ascetică aproape, o viaţă de om sărac şi cinstit cum nu e al doilea între fruntaşii politici de azi. Pasiunea vieţii sale a fost să fie o inimă curată şi un spirit onest, cu riscul de a fi învins de epoca noastră extremă, epocă apăsătoare şi rea în care onoarea e poate să fii învins de ea.
Când priveşti ochii lui spălăciţi şi reci, – asemenea celor ai berbecilor de porţelan dela palatul Dolma-Bagcè, – ghiceşti parcă inima-i viguros călită, care nu cunoaşte molaticele reverii, o inimă prea mândră spre a simţi frigul nedreptăţilor politice. El n'are partea tragică a vieţii personalităţilor predestinate. La el nu e luptă între fantezie şi instinct, între utopia personală şi misiunea sa. El nu se înfurie împotriva înţelepciunei care rezistă şi nu se precipită în aventuri ce antrenează greşeli. Bunul simţ îl domină, tenacitatea răbdătoare şi neobosită îl menţine.
In zbuciumul politic de azi, Iuliu Maniu stă pe un mal ridicat de pe care agită un felinar de luare aminte către cei ce plutesc pe vasul Statului ca să le arate drumul spre port, urmărind cu privirea şi glasul nava purtătoare de soarte care alunecă deasupra apelor mari. E omul care, dacă ar înceta să apese pe ordinea de azi, un torent spumegănd s'ar precipita asupra rânduirilor de Stat. Maniu e ultima piatră a digului cuminţeniei şi legalităţii. Aşi striga: .„Caveant Consules!" dacă consulii n'ar avea şi ei destul de făcut ca să se ţină pe picioare.
Dacă au fost suflete mai arzătoare, guri mai elocvente, existenţe mai largi, glasuri mai puternice, ca sufletul, mintea, viaţa şi glasul lui Iuliu Maniu, nici o inimă n'a ars de o mai sinceră dragoste pentru ţară şi mai ales pentru popor, nici un glas n'a tradus gânduri mai oneste, mai drepte, mai depărtate de meschinăriile politicei cu un limbaj mai cumpănit.
Chiar înfrânt, doborît, reîntors la Ardealul său, unde ţăranul găseşte o mângâere şi o încurajare în simplul gest de a-i atinge mâna sau haina, Iuliu Maniu ar rămâne luminat de trecutul lui în care pot fi şovăeli trecătoare sau greşeli nobile, dar în care totul e curat.
ION DRAGU
Dralese: „Guvern şi Opoziţie“, Tiparul Institutului de Arte Grafice Ramuri, Craiova 1929
(Autori: P. Andrei, T. Arghezi, Scarlat Calimaky, Micaela Catargi, Clarnet, Ion Clopoţel, A. Craioveanu, Sergiu Dan, Ion Dragu, Ion Frânciu, G. Hârsu, Const. Ioan, Nicu Iovipale, Ionel Jianu, J. Paleologu, A. Panijel, Leonard Paukerow, I. Peltz, M. Ralea, Ion Sân-Giorgiu, Teod. Sarronius, N. N. Şerbănescu, I. Sigefre, V. Stoica, Tudor Teodorescu-Branişte, Eugen Titeanu, Ion Totu, Tib. Vornic)
Ăşa şi cu Iuliu Maniu. Spectatorii luptelor politice l'au cerut pe scenă cu insistenţă, imediat după Unire; auditorii luptelor oratorice l'au chemat la tribună cu nerăbdare. Şi totuşi, Iuliu Maniu, temut leader minoritar în Parlamentul din Budapesta, nu s'a arătat în Parlamentul din Bucureşti, nici mare luptător de rampă, nici orator de anvergură retorică covârşitoare. Chemat adeseori să repare, cu autoritatea numelui şi persoanei sale, situaţiuni pe care nu le-a creat, Iuliu Maniu a ţinut să dovedească că e înainte de toate un om al îndârjitei legalităţi şi în acelaş timp cel mai independent dintre oameni, suferind jugul principiilor pe care şi le-a pus şi ridicând sus capul în chestiile de persoane. Mai convins decât entuziast, mai mândru de aprobarea constiinţei sale decât de omagiile mulţimei, înzestrat cu forţa aceea rară de voinţă şi de perseverenţă care nu se vede decât la oamenii de Stat, duşman de moarte a tot ce seamănă a dezordine şi capabil mai de grabă să se arunce în despotismul pe care nu-l iubeşte, el democratul, decât ar suferi anarhia pe care o urăşte, având resursele calmului care te face tare, dispreţului care te face să ignorezi, tenacităţii care te face să reuşeşti, Iuliu Maniu înfăţişează o oratorie parlamentară potrivită mijloacelor sale de manifestare politică.
E oratorul moderaţiei nuanţate şi persuasive, înfrânat şi personal. Inamicele sale fruntaşe sunt exagerarea şi precipitarea. Având grija gestului, vorbei, ţinutei tot atât de mult cât a fondului de raţiune bine cumpănită, vorbeşte mai puţin din entuziasmul inimei cât din convingerea capului.
Nerăbdarea nervozităţii pe care o descarcă în cabinetul prezidenţial, prin plimbări neastâmpărate între cei patru pereţi, devine la tribună o înţepeneală aparte. Cruţă gestul mâinii în favoarea expresivei mimice a feţii. Monotonizează debitul constant şi abundent până la a se repeta, al retoricei sale. Îi lipsesc notele convulsive şi arzătoare, dar are demnitatea de ţinută şi claritatea de expunere care dau puterea de a convinge. Elocinţa sa de om înfrânat în mijlocul dezlănţuirilor pătimaşe, izvorăşte din viziunea limpede a împrejurărilor şi evenimentelor cu raporturile lor mutuale şi înlănţuirile lor logice.
Iuliu Maniu nu-i un mare orator: e însă un vorbitor de rasă parlamentară. Fără a avea vre'o strălucire deosebită veşnic îngrijită şi cuprinsă in tonurile aceloraşi cugetate expresii, vorba sa se ridică uneori până la solemnitate. Glasul său, care este prea slab pentru forum chiar când îşi ridică diapazonul, comandă totuşi tăcerea şi impune atenţia. Fie că vorbeşte în faţa partizanilor săi, fie în prezenţa unei grupări potrivnice, el foloseşte aceleaşi mijloace oratorice, fără a căuta variaţia efectului, ca o
armă cu două tăişuri care poate servi oricum. Puţini oratori sunt atât de egali cu ei înşişi în diferitele faze al manifestării lor retorice.
Iuliu Maniu face totdeauna o rezervă, din convingerea că rezerva are particularitatea de a mări încrederea. Oare înţeleptul nu e cel ce rezervă anumite lucruri pentru forul său interior şi le ascunde cu grijă aşa cum o soră de caritate sau o călugăriţă îşi ascunde părul? Sunt cu atât mai în largul meu ca să scriu aceasta, cu cât, dacă gândul meu, absolut independent, şi-ar căuta deodată un maestru în politică, s'ar duce să-l ia la şcoala lui Iuliu Maniu.
„Călugăr deghizat în laic“ zicea cineva odată, urmărind cu privirea pe cel care e azi simbolul spiritului protestator al Ardealului. Da, călugăr prin viaţa-i sobră, lipsită de patimi, ascetică aproape, o viaţă de om sărac şi cinstit cum nu e al doilea între fruntaşii politici de azi. Pasiunea vieţii sale a fost să fie o inimă curată şi un spirit onest, cu riscul de a fi învins de epoca noastră extremă, epocă apăsătoare şi rea în care onoarea e poate să fii învins de ea.
Când priveşti ochii lui spălăciţi şi reci, – asemenea celor ai berbecilor de porţelan dela palatul Dolma-Bagcè, – ghiceşti parcă inima-i viguros călită, care nu cunoaşte molaticele reverii, o inimă prea mândră spre a simţi frigul nedreptăţilor politice. El n'are partea tragică a vieţii personalităţilor predestinate. La el nu e luptă între fantezie şi instinct, între utopia personală şi misiunea sa. El nu se înfurie împotriva înţelepciunei care rezistă şi nu se precipită în aventuri ce antrenează greşeli. Bunul simţ îl domină, tenacitatea răbdătoare şi neobosită îl menţine.
In zbuciumul politic de azi, Iuliu Maniu stă pe un mal ridicat de pe care agită un felinar de luare aminte către cei ce plutesc pe vasul Statului ca să le arate drumul spre port, urmărind cu privirea şi glasul nava purtătoare de soarte care alunecă deasupra apelor mari. E omul care, dacă ar înceta să apese pe ordinea de azi, un torent spumegănd s'ar precipita asupra rânduirilor de Stat. Maniu e ultima piatră a digului cuminţeniei şi legalităţii. Aşi striga: .„Caveant Consules!" dacă consulii n'ar avea şi ei destul de făcut ca să se ţină pe picioare.
Dacă au fost suflete mai arzătoare, guri mai elocvente, existenţe mai largi, glasuri mai puternice, ca sufletul, mintea, viaţa şi glasul lui Iuliu Maniu, nici o inimă n'a ars de o mai sinceră dragoste pentru ţară şi mai ales pentru popor, nici un glas n'a tradus gânduri mai oneste, mai drepte, mai depărtate de meschinăriile politicei cu un limbaj mai cumpănit.
Chiar înfrânt, doborît, reîntors la Ardealul său, unde ţăranul găseşte o mângâere şi o încurajare în simplul gest de a-i atinge mâna sau haina, Iuliu Maniu ar rămâne luminat de trecutul lui în care pot fi şovăeli trecătoare sau greşeli nobile, dar în care totul e curat.
ION DRAGU
Dralese: „Guvern şi Opoziţie“, Tiparul Institutului de Arte Grafice Ramuri, Craiova 1929
(Autori: P. Andrei, T. Arghezi, Scarlat Calimaky, Micaela Catargi, Clarnet, Ion Clopoţel, A. Craioveanu, Sergiu Dan, Ion Dragu, Ion Frânciu, G. Hârsu, Const. Ioan, Nicu Iovipale, Ionel Jianu, J. Paleologu, A. Panijel, Leonard Paukerow, I. Peltz, M. Ralea, Ion Sân-Giorgiu, Teod. Sarronius, N. N. Şerbănescu, I. Sigefre, V. Stoica, Tudor Teodorescu-Branişte, Eugen Titeanu, Ion Totu, Tib. Vornic)
Sonntag, 1. Mai 2016
Wochenplan
Open House H&M Studio A/W 2016 / H&M Showroom, Vernissagen Lori Nix: „Lost“ / Klüser 2 und Johann Andreas Wolff: „Zeichenkunst“ / Pinakothek der Moderne, Podiumsdiskussion „Journalisten in Warschau, Budapest und Ankara unter Druck – Steht die Pressefreiheit vor dem Aus?“ mit Baha Güngör, Henryk Jarczyk, Sabine Leutheusser-Schnarrenberger, Joachim Menze, Keno Verseck und Thomas Morawski / BR, „Diktatoren des 20. Jahrhunderts: Benito Mussolini“ / Institut für Zeitgeschichte, Mediengespräch: „Hoaxes, Fakes und Fälschungen“ mit Karolin Schwarz, Christoph Giesen und Roland Hindl / Orange Bar, Jain (Foto) / Strøm, Tagung „Sinti & Roma. Fremdenfeindlichkeit oder kulturelle Vielfalt – Was wird aus unserem Zusammenleben?“ / Evangelische Akademie Tutzing, „Der Chiemsee – Zwischen Beach und Bergalm“ / ZDF, TSV 1860 – Paderborn / Arroganz-Arena, Pressevorführungen „Maggies Plan“, „The Other Side of the Door“, „Einmal Mond und zurück“, „Sing Street“ und „Smaragdgrün“
Donnerstag, 28. April 2016
Sonntag, 24. April 2016
Wochenplan
Vernissagen „Neue Räume – Von Gibraltar bis Helgoland“ / Sammlung Schack, „doesn't mean that much to me to mean that much to you“ / Kunstarkaden und Elina Uschbalis & Michele Melillo : „Oleanders Traum“ / Super+ Centercourt, Jugend gegen Rassismus – Bundesweiter Schul- und Unistreik, Soli-Konzert Jugend gegen Rassismus ft. Zoo Escape, Down to Sky, Unveil Me und Moda Robot / Import Export, Coeur de Pirate (Foto) / Freiheiz, Kammerspiele Jahres-PK, Improvising Africa / Haus der Kunst, „Mitleid wecken oder Angst schüren? Flüchtlinge als Thema in den Medien“ – Tagung mit Caja Thimm, Lena Odell, Julius Heinrichs, Susanne Glass und Hubert Denk / Arvena Kongreß Hotel Bayreuth, „Monika Werkstatt“ ft. Gudrun Gut, Danielle de Picciotto u.a. / Haus der Kunst, Paștele ortodox – Orthodoxes Ostern, Pressevorführungen „Hope for all“, „Mit besten Absichten“, „Caracas, eine Liebe“, „Sky, der Himmel in mir“, „Vor ihren Augen“, „Miss Hokusai“, „Nur Fliegen ist schöner“, „Lou Andreas-Salomé“
Samstag, 23. April 2016
Dorin Popa (3): Glücklich
Bei Google bin ich, wenn man Dorin Popa eintippt, nicht schlecht plaziert. Aber sobald man meinen Namen bei der Bildersuche eingibt, erscheinen überwiegend weit jüngere, weit muskulösere Namensvetter. Um da vielleicht endlich mal Abhilfe zu schaffen, werde ich jetzt hier wiederholt Bilder von mir posten. Vanity-SEO.
Mittwoch, 20. April 2016
Fundsachen (27): Grande Loge de France
Manche Dokumente werden geleakt, wie jetzt tausende von Unterlagen einer der wichtigsten französischen Freimaurerlogen. Andere finden sich in Nachlässen. 1955 war mein Vater Ion „Iani“ Popa (aka Ion Măgureanu aka Popicul aka Pancrator) Mitglied bei den Freimaurern der Grande Loge de France (G.L.D.F. – „Liberté - Égalité - Fraternité“) geworden. Meiner Erinnerung an unsere Gespräche darüber zufolge aber eher nur, um für die Loge oder deren rumänische Abteilung „La Roumanie Unie“ Pressearbeit zu machen. Ich kann mich nicht erinnern, daß diese Mitgliedschaft nach seinem Umzug nach München in irgendeiner Form aktiv gewesen wäre. Erst nach seinem Tod, bei der Beerdigung am Westfriedhof, erschien unvermittelt ein Vertreter der Freimaurer und legte eine Rose aufs Grab.
Montag, 18. April 2016
Wochenplan
DOK.fest Pressekonferenz / HFF, Bernhard Tschofen: „Alpine Bilderwelten. Was prägt unsere Vorstellungen vom Sehnsuchtsort Berge?“ / Stiftung Eres, Juliette & the Licks / Freiheiz, Vernissagen Vera Nowottny / ponyhof artclub und Upstream Edition / easy!upstream, Alex Kratena & Monica Berg at Circle By Cihan Anadologlu, Ehemaligentreffen des Wittelsbacher Gymnasiums / Augustinerkeller, Stijl DesignMarkt / Praterinsel, Duminica Floriilor, Pressevorführungen „The Boss“, „Ma Ma“, „Mängelexemplar“, „Everybody wants some“, „Angry Birds“ und „Monsieur Chocolat“ (Foto)
Mittwoch, 13. April 2016
Montag, 11. April 2016
Wochenplan
Buchpräsentation von Jörg Heisers „Doppelleben. Kunst und Popmusik“ / Lenbachhaus, Vernissagen „Bier ist der Wein dieses Landes – Jüdische Braugeschichten“ / Jüdisches Museum, Debütanten 2016 / Akademie der Bildenden Künste, „Banksy – King of Urban Art“ / Galerie Kronsbein und Nude Photo Exhibition ft. Antje Therés von Lupinus, Gabriele Rothweiler und Neal McQueen / Die Färberei, Merkur-Cup, Mathias Rohe: „Islam in den säkulären Rechtsstaaten Europas“ / Bayerische Akademie der Wissenschaften, Maurice Pialats „À nos amours“ / Werkstattkino, For.Net Symposium „Geschäftsmodelle im Internet: Innovationen zwischen Rechtsschutz und Nutzererwartung“ / Passau, Maxim Biller – Lesung & Gespräch / Kammerspiele, Tagung „Kunst in Zeiten des Krieges“ / Evangelische Akademie Tutzing, Frühlingsfest, Der Feind im Inneren (2): „Im Glashaus. Verrat im öffentlichen Interesse“ – Bernd Graff und Markus Beckedahl diskutieren / Zur schönen Aussicht im Residenztheater, DRK-Flohmarkt / Theresienwiese, Thomas Darchinger: „A gmade Wiesn“ / Hofspielhaus, Felix Burda Award / BMW-Welt, Laibach / Muffathalle, Pressevorführungen „Himmelskind“, „Whiskey Tango Foxtrot“ und „Die Frau mit der Kamera – Portrait der Fotografin Abisag Tüllmann“
Sonntag, 10. April 2016
Dorin Popa (2): Vogelwild
Bei Google bin ich, wenn man Dorin Popa eintippt, nicht schlecht plaziert. Aber sobald man meinen Namen bei der Bildersuche eingibt, erscheinen überwiegend weit jüngere, weit muskulösere Namensvetter. Um da vielleicht endlich mal Abhilfe zu schaffen, werde ich jetzt hier wiederholt Bilder von mir posten. Vanity-SEO.
Sonntag, 3. April 2016
Wochenplan
Foto: Thomas Dashuber/Residenztheater
Abonnieren
Posts (Atom)