Montag, 13. April 2026

Wochenplan

„Euphoria“ season 3 / HBO Max, Sky & Wow; Tagung zu Annemarie Schwarzenbach / Monacensia; Eröffnung Terminal 1 Pier / Flughafen München; ATP 500 BMW Open / Iphitos; Münchner Premiere von „Vier minus Drei“ in Anwesenheit von Regisseur Adrian Goiginger, Autorin Barbara Pachl-Eberhart, Cast & Crew / City; Werner Fritsch: „faust sonnengesang IV, 2. Teil“ / Klang im Dach; Baran Kok / Rote Sonne; Players Night / Golden Racket Club by Käfer; Presserundgang zum 125. Jubiläum / Müller'sches Volksbad; zweite Staffel „Crooks“ (Foto) / Netflix; Präsentation der Studie „Tradition und Demokratie. Das bayerische Kultusministerium, seine Schulpolitik und die NS-Vergangenheit 1945–1975“ / Kultusministerium; Eröffnung Il Bolzanino; Buchpräsentation „Fürst und Residenzstadt. München und die Fürstenhöfe im Alten Reich (1350-1650)“ / Stadtarchiv; Maibock-Anstich mit Django Asül & Albert Füracker / Hofbräuhaus & Bayerisches Fernsehen; Hundreds / Strøm; Douglas Wolfsperger: „Denn dieses Leben lebst nur du“ in Anwesenheit des Regisseurs / Arena & Breitwand; Sky Spotlight mit Ralf Schumacher, Lothar Matthäus, Yeliz Koc, Natascha & Jimi Blue Ochsenknecht, Cheyenne & Nino Ochsenknecht-Sifkovits sowie Klaus Augenthaler / Bayerischer Hof; Vernissagen „Unbekleidet – ausgezogen, der Akt in der kunsthistorischen Forschung“ / Zentralinstitut für Kunstgeschichte, „Aggression – Gegen die Spirale der Gewalt“ / Klüser und „United by Jazz“ / Pasinger Fabrik; Spielzeit-Pressekonferenz / Gärtnerplatztheater; Podiumsdiskussion „Demokratie in Gefahr. Nach der Wahl ist vor der Umsetzung – Impulse für eine handlungsfähige Kommune“ mit Martin Burgi, Claudia Alfons, Bertram Brossardt, Oliver Bär & Ursula Münch / Bayerischer Hof; Inji / Orangehouse; Eröffnung des neuen Münchner Amazon Headquarters durch Markus Söder und Dominik Krause; Presselunch mit Nuriel und Ilan Molcho / Neni; Think Ink Press Day / Lodenfrey-Park; Katie Smokers Wedding Party / Kap 37; Vicky / Hansa 39; Saša Stanišić / Literaturhaus; Melli Zech / Tanzcafé Roody Giesing; Tutzinger Journalistenakademie: „Redaktionen und Rechtsextremismus. Wie berichtet man über demokratiefeindliche Akteure?“ / Akademie für politische Bildung Tutzing; „Berlin, Du coole Sau“ mit Sharon Brauner & Meta Hüper / Circus Krone; Frühlingsfest mit G.Rag y los Hermanos Patchekos / Zum Fischmeister; Frühlingsfest / Theresienwiese; Pop-up Nicole Hayduga & Marcel Ostertag / Parkhotel Rothof; Türkische Filmtage / Kammerspiele, Royal, Fat Cat & HP8; Glump Debütalbum-Release / Köşk; Bandcontest Soundcheck in Giesing / Giesinger Bahnhof; Großer BRK-Flohmarkt / Theresienwiese; Pro-Choice-Kundgebung gegen den rechten Marsch fürs Leben / Odeonsplatz; Kundgebung „Erneuerbare Energien verteidigen“ / Siegestor; Agnès-Varda-Retrospektive: „Agnès V. par Jane B.“ & „Jane B. par Agnès V.“ / Filmmuseum; „Die Tagespresse“ live mit Fritz Jergitsch / ARGE Kultur Salzburg; Joko Winterscheidt & Klaas Heufer-Umlauf: „Ein sehr gutes Quiz (mit hoher Gewinnsumme“ / Pro Sieben & Joyn

Freitag, 10. April 2026

Erinnerungen (46) an meinen Vater Ion Popa als Berliner Korrespondent der Agentur Rador

Im „Curentul“ vom 4. April 1942 wurde ein Ion Popa als Berliner Korrespondent der Agentur Rador zitiert. Demnach hat mein Vater nicht nur nach dem Krieg für Radio Orient Telegram Press (Rador Telepress) aus Israel berichtet, sondern bereits während des Zweiten Weltkriegs für die Nachrichtenagentur Rador als Korrespondent im Deutschen Reich.

Die Frage ist nur, ob er das nach seiner Tätigkeit als Presseattaché der rumänischen Gesandtschaft in Berlin getan hat, parallel zu seiner diplomatischen Tätigkeit oder ob er seine Tätigkeit als Presseattaché an der Gesandtschaft überhaupt nur als Vertreter der seit 1925 verstaatlichten Nachrichtenagentur Rador ausübte.

Die Bukarester Tageszeitung „Timpul“ berichtete am 4. September 1942 von einem Empfang, den mein Vater Ion Popa zum einjährigen Bestehen des Berliner Korrespondentenbüros gegeben hätte. Da Dumitru Cristian Amzăr in seinem „Jurnal Berlinez“ (Berliner Tagebuch) am 23. August 1941 die bevorstehende Ankunft meines Vaters an der Berliner Gesandtschaft erwähnte, scheint die Rolle meines Vaters in der Gesandtschaft wohl darin bestanden zu haben, Rador in der Reichshauptstadt zu vertreten.

Die rumänische Nachrichtenagentur Rador (Radio Orient) wurde am 16. Juni 1921 vom rumänischen Diplomaten Vasile Stoica als Kapitalgesellschaft gegründet, lieferte Nachrichten auf Rumänisch sowie Französisch und war zwischen den Weltkriegen die wichtigste Nachrichtenagentur des Landes. Sie ist aber nicht identisch mit der gleichnamigen, 1990 gegründeten Nachrichtenagentur Rador (Radio Observator) des öffentlich-rechtlichen rumänischen Rundfunks, Radio România.

Disclaimer: Als ich vor ein paar Wochen einen Arzttermin bei einer Humangenetikerin wahrnahm, musste ich feststellen, dass ich sehr detailliert Bescheid wusste über meine Vorfahren mütterlicherseits, aber nahezu nichts über die Familie meines Vaters. Durch seine Flucht aus dem kommunistischen Rumänien und seine Arbeit für Radio Freies Europa waren alle Kontakte gestört, wenn nicht völlig unterbrochen. Ich besitze keine familiären Unterlagen aus der Zeit vor dem Exil, kenne kaum lebende Verwandte aus dem Zweig der Familie. Was mir bleibt sind nur die Fakten vom Hörensagen, die Erzählungen meines Vaters Ion Popa alias Ion Măgureanu. Bei meiner Geburt war mein Vater bereits 48 Jahre alt. Und da er mit zunehmendem Alter oft krankgeschrieben war, verbrachte ich als Kind und Jugendlicher viel Zeit mit ihm. Zeit, in der er mir viel aus seinem Leben erzählte. Vielleicht gebe ich nach 50, 60 Jahren manche Details falsch wieder, vielleicht habe ich sie schon beim ersten Mal als Kind nicht ganz begriffen. Aber so lange ich mich noch daran erinnere, möchte ich sie schriftlich festhalten. Tag für Tag, in ungeordneter Reihenfolge. Nicht zuletzt, um in den kommenden Monaten dem einen oder anderen Detail in Archiven nachzugehen und gegebenenfalls bei den entsprechenden Anekdoten zu ergänzen.

Montag, 6. April 2026

Wochenplan (Updates)

Wanja Belaga: Klavier und Kurzgeschichten / Little Odessa; Jahrestreffen von Mensa in Deutschland / Novotel City; „The Testaments“ / Disney+; 50 Jahre Werkstattkino: „Sacco & Vanzetti“, „Why Not“, „Black Robe“, „The War Game“, „Twentynine Palms“ und ein Stehrumchen / Werkstattkino; Premiere der neuen Staffel von  „Kommissar Rex“ mit Maximilian Brückner / Astor Film Lounge im Arri; „Kino mal anders – Bilder mal anders“: vier Kurzfilme zur Lebensrealtät von Sinti und Roma / Neues Maxim; Agora Hacks Auftaktveranstaltung sowie Pitches & Preisverleihung / Café Luitpold; Trauerfeier für Karsten Wettberg / Nazarethkirche; Kae Tempest: „Echoes with Jehnny Beth“ / arte; BMW Open / Iphitos; „Ein Abend in memoriam Wiglaf Droste“ mit Christof Meueler & Franz Dobler / Optimal; Tyson Fury vs. Arslanbek Makhmudov / Netflix; Extinction-Rebellion-Filmmatinee / Werkstattkino; dritte Staffel von „Euphoria“ (Foto) / HBO Max, Sky & Wow; Kundgebung „Gegen patriarchale Gewalt – für ein Ende der Unterdrückung“ / Königsplatz; Vernissage Tanja Major:  „Mykobütten“ / CafédotKom 

Freitag, 3. April 2026

Erinnerungen (45) an meinen Vater und seinen pathetischen königstreuen Leitartikel

Im Sommer 1940 war Rumäniens faschistische Eiserne Garde erstmals an der Regierung beteiligt. Am 3. September versuchte sie dann, gegen König Carol II. zu putschen, der zu seiner Verteidigung am folgenden Tag General Ion Antonescu zum Ministerpräsidenten mit diktatorischer Vollmacht ernannte. Antonescu verbündete sich mit der Eisernen Garde und zwang den König zum Rücktritt und ins Exil. Sein 18-jähriger Sohn Mihai I. folgte ihm auf den Thron.

Das politische Klima verschärfte sich weiterhin drastisch. Die Eiserne Garde, die bereits seit Jahren auch vor politischen Morden nicht zurückgeschreckt war, steigerte sich in ihrem Blutrausch und startete Pogrome und eine Mordserie, der auch Nicolae Iorga zum Opfer fiel. Sicherheitshalber war der von der Eisernen Garde bedrohte Direktor der Bukarester Tageszeitung „Curentul“, Pamfil Șeicaru (46), zu seinem Schutz von Benito Mussolini nach Italien eingeladen worden. Mein damals gerade mal 28-jähriger Vater Ion Popa vertrat ihn derweil. Vom 21. bis 23. Januar versuchten die sogenannten Legionäre der Eisernen Garde dann, die Macht zu übernehmen und gegen Antonescu zu putschen. Wenige Tage vorher, am 18. Januar 1941, veröffentlichte mein Vater den heute unangenehm pathetisch wie nationalistisch klingenden Leitartikel „Regele şi ţara lui“ („Der König und sein Land“) auf der Titelseite des „Curentul“:

„Un prinţ prin ţara Lui. Astfel se intitulează lucrarea d-lui Ion Conea, fostul profesor de geografie al Marelui Voevod de Alba-Iulia. 

Plaiurile pandurului Tudor, munţii spre semeţia cărora urcă potecile înguste, cari au călăuzit odinioară paşii nefericitului Avram Iancu, limanurile unde a durat cetăţi Ştefan Vodă al Moldovei, altarele în faţa cărora supuşi au murmurat imn de slavă atâţia Domni victorioşi în războaele purtate pentru apărarea moşiei străbune, ţinuturi de podgorie - belşug şi bună voe - toate, alături de monumentele istorice, cari stau mărturie de netăgăduit a nobleţei noastre rasiale, au însemnat lecţia vie şi legământul pentru mâine al Regelui Mihai I. 

O tinereţe împletită din suferinţă şi demnitate, o dragoste toarsă din firul fin al viitorului şi o înţelepciune zăgăzuită între adânca înţelegere şi impresionanta disciplină a şcolarului, au fost darurile Prinţului când ţara Lui L-a vrut Domn. 

In cele mai grele ceasuri din istoria acestui necăjit popor, la răscruce de vremuri, când făuritorii unei noui lumi angajează în luptă forţe cu putere de legendă, simbol al dreptăţii cauzei noastre şi chezăşie de victorie stă Regele Mihai I. 

Desprins din mintea fiecărui român, icoana Lui e în armură, ea viteaz, iubitor de ţară şi larg înţelegător al poporului Său, ea Domn, şef de oaste niciodată învins. Gloria Lui, e gloria ce I-o visăm cu toţii.

Speranţele noastre se leagă de speranţele Lui, cum se leagă pruncul de gâtul mamei. După furtună, apele se liniştesc, cerul se luminează, pădurea-şi modulează freamătul şi totul reintră în normal, ca mai ’nainte.

Când soldatul lasă puşca, mâna lui va purta sapa, iar în locul tunului, plugul va răsturna brazda, mereu dătătoare de viaţă nouă. 

Atunci Regele de azi îşi va privi mândru ţara Lui, ca Prinţul de eri.

O ţară de munte şi de şes, de dealuri şi de ape, o simfonie perfectă. una ca formă şi viaţă.

N'a fost luminiş de codru, unde Voevodul şi colegii Săi să nu poposească împreună cu profesorii, să adune şi să-şi împărtăşească fericirea că aceasta-i ţara lor şi nu alta. Iar Regele cunoaşte ţara de atunci şi peste ea va domni.

„Din primii ani de şcoală, copil, a avut ţara adusă acasă“, - spune d. Ion Conea în prefaţa minunatei sale cărţi - întrupată pe provincii, pe strate sociale, ba şi pe naţionalităţi - în colegii de clasă al căror număr a suit uneori la doisprezece. Iar excursiile şi şcoala pe teren, la fiecare sfârşit de an, au fost o continuă aplicare la realităţile patriei, pe care astfel a cunoscut-o în tot ce are ea mai de valoare şi mai caracteristic. A fost în toate acele locuri, care „te invită să reflectezi cel mai mult asupra istoriei“ şi Şi-a purtat privirile peste toate acele orizonturi peste care şi le-au purtat Decebal şi toţi marii Lui înaintaşi făuritori pe ale lor; a cunoscut pas cu pas ţara peste care va domni şi despre care S'a convins că, la fel cu Galia lui Camille Jullian, e aşa fel construită încât ea „nu poate fi rezultatul întâmplării oarbe; ci că, dimpotrivă, aşa fel este zidită, încât pare opera unui zeu, un edificiu clădit de o providenţă". S'a convins Insuşi că Ţara Lui este ca şi Galia: „un organism construit după dorinţă, parcă în virtutea unei previziuni inteligente“ (Strabo).

Şi iată ce ne invată pentru această ţară Vicarul Haţegului Ştefan Moldovan în „Foaia pentru minte, anima şi litteratura“ din 26 Septembrie 1853:

„Inchipuiţi-vă acum, cari pe această ţeară călătoriţi, cum că aceasta toate stau în sus, în primeva lor frumuseţe, înnaintea ochilor voştri - şi apoi recugeţati ce însemnează a avea patrie şi pentru ea a trăi şi a jertfi toate, apoi priviţi cum strămoşii noştri – pe cari azi mintea întunecată a strănepoţilor îi numeşte Urieşi“ - cu braţ înnalt s’au nevoit a eternă numele său prin clădiri măreţe şi strălucite, cum ei, puţin timp vieţuind, au rămas nemuritori în ostenelile sale, şi apoi căutaţi la dânşii şi vedeţi cum pentru apărarea patriei sale, sub noianul barbarilor cu arma în mână se sting sub dărâmăturile ostenelilor sale, şi strigaţi: „O cât de dulce este pentru patrie a muri!“

Ţara plânsă şi cântată de Nicolae Bălcescu şi Alecu Russo - unul aşteptând sfârşitul departe peste hotare, iar celălalt depănând din caerul vremii închis la mănăstire în ţara Vrancei – o purtăm toţi întreagă în suflet.

Cartea d-lui Ion Conea, profesorul de geografie al Măriei Sale este astăzi cartea neamului.

– „Am mers“, – scrie d-sa – „în Zarand şi am făcut, în sfârşit, la capătul celor două săptămâni de carte pe teren, cel din urmă popas la cetăţile dace – sarmisegetuzele – din munţii Orăştiei: un stol de muncele care au purtat cândva pe frunte, fiecare, coroana unei cetăţi dace. In fund departe, spre inima muntelui, se vedea - ca şi de pe Băleea, - spatele culmii Muncelului, pe versantul de sud al căreia, scăldată în soare, se înnălţa pe vremuri Sarmisegetuza lui Buerebista si a lui Decebal. După lectia de popor si de pământ românesc făcută aici, Augustul nostru şcolar mărturisea, la coborârea de pe „Cetăţuia“, colegilor Săi, dându-Şi părerea: „să stiţi voi că nicăiri nu este mai interesant ca aici“.

Aşa s'au adaos în mintea de copil, pe rând, imaginele ţărilor celor mici din vechime, care s'au topit pe rând una într'alta, spre a da astăzi Ţara cea mare şi unică“.

„Astăvarăîn celălalt triplex confinium carpatic, lângă hotarul de miazănoapta, a străbătut pasul Mestecănisului, din ţara Câmpulungului lui Cantemir în aceea a Dornelor, marea cetate internă „leagăn de veche viaţă românească în inimă de munţi” cum stă scris în caetul de note al Măriei Sale. A mers apoi din Dorna spre miază-noapte, pe valea de aur a Bistriţei până în pasul Prislopului, sus, şi a făcut acolo popas de lecţie poate în acelaş loc în care, pornind la descălecarea Moldovei, s’au oprit să odihnească Dragoş şi Bogdan... A mers la stâna din Prislop, a fotografiat-o de zeci de ori, a stat de vorbă cu păcurarii, i-a cinstit şi le-a gustat din produsele laptelui”. 

Regele şi ţara Lui. 

Dragostea poporului nu se împarte, ea se revarsă cu aceeaşi căldură şi intensitate şi pentru Rege şi pentru ţară.“

(Übersetzung folgt.)