Sonntag, 19. April 2020
Wochenplan (Updates)
Markus Söders Regierungserklärung / Bayerischer Landtag, Willie Nelson: „Come and Toke it“ (unofficial weed holiday) / Luck Reunion, Shakespeare's „Romeo & Juliet“ (Foto) / Globe Theatre Online, Erstwahl einer Schwerbehindertenvertretung / MVV, Prozess Dominik Bartl ./. Berufsfeuerwehr München / Landgericht München (Update: das Urteil), Deutscher Filmpreis / ARD und Regisseur RP Kahl spricht über David Cronenbergs Kultklassiker „Rabid“ (1977) / Bastalk
Samstag, 18. April 2020
Sonntag, 12. April 2020
Wochenplan (Updates)
Doku-Abend mit sieben Filmen zum Gedenken an die Befreiung der Konzentrationslager Dachaus vor 75 Jahren mit Erstausstrahlung des Dokumentarfilms „24 Stunden Dachau“ (Foto) / ZDFinfo, Pressebegehung der Baustelle des neuen Strafjustizzentrums mit Bauministerin Kerstin Schreyer, Vorstellung des bayerischen Verfassungsschutzberichts 2019 / Odeon des Innenministeriums, Free-TV-Premiere von „Better Call Saul“ / ZDF
(Foto: ZDF/Kathrin Beck)
(Foto: ZDF/Kathrin Beck)
Sonntag, 5. April 2020
Wochenplan (Updates)
Wiederaufnahme des Trainings / TSV 1860, Betriebsratssitzung / MVV, „Merz gegen Merz“ 2. Staffel / ZDF, Franz X. Bogners „Über Land“ – 2. Staffel / ZDF „ Polizeipferde im Einsatz“ / Vox, „Killing Eve“ Season 3 (Foto) / BBC America
Sonntag, 29. März 2020
Wochenplan
Am Mittwoch zeigt das Erste um 20.15 20.30 Uhr „Meister des Todes 2“, die Fortsetzung des Dokudramas um die Waffenexporte von Heckler & Koch nach Mexiko. Gedreht wurden in München unter anderem die Gerichtsszenen, wobei das Bundespatentgericht in der Cincinattistraße für die Innenaufnahmen als Landgericht Stuttgart diente und das Funkhaus des Koproduzenten Bayerischer Rundfunk für die Flurszenen im Landgericht und die Demo davor.
Ich war in der Rolle eines friedensbewegten Rüstungsgegners unter den Komparsen. Als ich in meinem Standardoutfit (abgerissene Lederjacke, löchrige Jeans) zum Dreh erschien, in meiner Rechten die voll gepackte Tasche mit meinen makellosen Standardfilmklamotten (kein Rot, kein Schwarz, keine Neonfarben, keine Logos, keine Löcher) winkte die Kostümbildnerin nur ab und meinte, so wie ich erschienen wäre, sei ich perfekt.
Auf den Pressebildern bin ich immer nur unscharf im Hintergrund von Axel Milberg & Co. zu erahnen, aber bei den Demoszenen vor dem Landgericht könnte vielleicht doch die eine oder andere Großaufnahme von mir als skandierender Waffengegner drin sein.
Ich war in der Rolle eines friedensbewegten Rüstungsgegners unter den Komparsen. Als ich in meinem Standardoutfit (abgerissene Lederjacke, löchrige Jeans) zum Dreh erschien, in meiner Rechten die voll gepackte Tasche mit meinen makellosen Standardfilmklamotten (kein Rot, kein Schwarz, keine Neonfarben, keine Logos, keine Löcher) winkte die Kostümbildnerin nur ab und meinte, so wie ich erschienen wäre, sei ich perfekt.
Auf den Pressebildern bin ich immer nur unscharf im Hintergrund von Axel Milberg & Co. zu erahnen, aber bei den Demoszenen vor dem Landgericht könnte vielleicht doch die eine oder andere Großaufnahme von mir als skandierender Waffengegner drin sein.
Sonntag, 22. März 2020
Montag, 16. März 2020
Literatur in ihren eigenen Worten (7): „Le Consentement“ von Vanessa Springora
„Pas facile de se refaire une virginité“
Vanessa Springora: „Le Consentement“, page 157, Éditions Grasset & Fasquelle, 2020
Vanessa Springora: „Le Consentement“, page 157, Éditions Grasset & Fasquelle, 2020
Sonntag, 15. März 2020
Wochenplan (Updates)
Pandemie, Sophia Süßmilchs Performance „Denkmal der Beleidigung“ (Foto) im Rahmen des RischArt Projekts / Gasteig, 9 Jahre Salon Irkutsk, Lesung Knarf Rellöm / Optimal Records, „Schlag den Star“: Cathy Hummels Jasmin Wagner vs. Dagi Bee / Pro Sieben, „The Mandalorian“ / Pro Sieben, Pressevorführungen „Martin Margiela – Mythos der Mode“ und „Dark Waters – Vergiftete Wahrheit“
Samstag, 14. März 2020
Fundsachen (35): Octavian Goga
O desminţire fizică a atitudinelor morale şi aptitudinelor intelectuale. Omul acesta
mărunt, pe care fiecare an ce trece îl căptueşte mai bine, înţepenit ţanţoş în orgoliul
personalităţii lui, n’are ceea ce se numeşte „le physique de l’emploi“: nici chip apostolic,
nici figură dictatorială. Liniile onduloase ale feţii, unghiurile prea rotunzite, carnea înfloritoare clamă şi satisfacţia ca un abate rabelezian în ciuda rigidităţii trupeşti voite a
omului politic iubitor de poze avantajoase, colaborează statornic la demarcarea tipului acestui
meditativ instinctivo-raţionalist, acestui visător materialist înzestrat cu un nesăturat apetit
de juisare.
Există la Octavian Goga o particulară asimetrie pe care o regăseşti, în grade diferite, la toţi meditativii şi care se traduce printr’o extremă desvoltare a feţii ce pare a voi să acapareze tot capul, reunind prin tălcul ei trei personalităţi distincte într’o singură fiinţă; politicianul, gănditorul, artistul.
Forţa remarcabilă a sistemului osos cranian, ghicită sub moliciunea cărnii, indică marea putere a instinctelor de conservare concentrate într’un incontestabil egoism. Partea dinapoi a capului stă ca mărturie a frecvenţii şi intensitaţii unor dorinţe care n’au nimic platonic. Fruntea nu-i lipsită de putere nici de frumuseţe. E o frunte de cugetător sub care bănueşti zbuciumul ideilor numeroase şi variate, al combinaţiilor succesive, caşi străduinţele spiritului de a face anumite operaţii politice avantajoase cu risicul diformării celor mai frumoase concepţii intelectuale. O frunte care uneşte simţul persuasiunei dialecticiene, cu spiritul de clară vedere deductivă şi de coordonare metodică.
Ochii lui Octavian Goga, caracteristica cea mai şarjată de către caricaturişti, alcătuesc dominanta feţei lui bulversate cu afluxuri sanguine quasiaplopectice. Ochi, cu pleoape obosite, cu lob prea aparent, ochi holbaţi ca ai unui brotăcel deşteptat din somnu-i încălzit la soare în marginea unei mocirle, ochi cu priviri cănd speriate parcă de viziuni chinuitoare, cănd inchizitorial fixate, inexpresiv aproape, lipsite de căldură, ca şi cum ar fi absente dela imaginile clipei. S’ar zice atunci că, spre a scăpa de unele ore deprimante ale vieţii politice în care n'a fost scutit de deziluzii şi’n care nu s'a ferit de greşeli, – viaţă in fond destul de monotonă chiar pentru cei mai favorizaţi,—se refugiază, din cănd în cănd, în lumea ideală, intimă a artistului, lume relativ himerică, dar atât de potolitoare şi de. minunat populată, pe care o poate creia, în taina sufletuluişi a minţii, au numai vigoarea talentului ci chiar uşurinţa fugară a diletantismului.
De altfel, însuşi nasu-i scurt şi corect modelat, arată în eleganta liniei, o inţelegere sensual plastică a lucrurilor artei şi literaturei, un simţ estetic rafinat şi nuanţat, aşa cum jocul nărilor, ades ostentativ umflate, acuză ardorile concentrate ale unui pasionat calculat, o înclinare spre salturi sufleteşti şi spre crize cât mai tăinuite de exasperare posacă.
Gura-i plin realistă, lacomă, întinsă ca spre a gusta necontenit plăcerile vieţii, se rotunjeşte cu voluptate atunci când voeşte să înfăţişeze idei hotărâte şi trufase într’o limbă îngrijită străbătută de imagini. E gura — arc din care porneşte cuvântul – săgeata potrivită glasului cu ton acut, cu perioade cadenţate, clare, imperioase ca chemări de trâmbiţe adeseori antrenate ca strigătul mulţimilor.
Gura aceasta avansată ar putea fi îngrijorătoare, dacă desemnul ei linear n’ar exprima, pe de altă parte, forţa sufletească a omului obişnuit să învingă le nevoe fermentaţiile sufletului inferior spre a le transforma în elemente de pasionalitate sufletească să coloreze şi să dea viaţă concepţiilor literare ale unui spirit înclinat şi la asprimea dogmatică.
Ardealul a dat unele mari onestităţi politice şi superbe vigori de luptători. Dar temperamente de oratori, — oameni politici sau simplii oameni, — nu se găsesc pe toate drumurile transilvănene. Octavian Goga e unul dintre aceştea.
Cuvântător pasionat şi personal, cumpănind totuşi cuvintele îndrăsneţe înainte de a le arunca, dovedind în unele eşiri o spontaneitate rămasă tânără, el foloseşte limbagiul şi atitudinele celor ce s’au obişnuit cândva să fie copii răsfăţaţi ai mulţimei. La tribună, cu capu=i de bébé ce poartă peceţile îmbătrânitoare ale labei gâştii la ochi, ale cutelor frunţii şi ale celor două brazde ce se adâncesc în colţurile gurii ca cicatricele unui rănit în lupta vieţii, cu nervozitatea neastâmpărului care nul poate fixa pe loc, cu elanul imperios al unor finale retorice aranjate să vină la un anumit timp, cu frază făcută de un uvrier dibaci, el reuneşte atenţiile. O ştie, şi’şi îngrijeşte efectele. Și că ţine la opinia publică o dovedesc ochi lui îngrijoraţi, cari caută să citească pe figura mulţimei, pândind aprobarea, emoţia sau vre-o revoltă individuală.
Pentru Octavian Goga, luptătorul inimos al clipelor de odinioară, — când o cauză era pierdută legalmente, era câştigată în conştiinţe. Azi, când încă se socoteşte singur unul dintre rarii privilegiaţi pe cari Destinele hilare, subit cuprinse de milă, îi trimet din când în când, să arunce raze de lumină pe sumbrul drum pe care se târăşte dureros biata noastră viaţă publică, simte sbătându-i-se necruţătoare în suflet o nepotolită poftă de dominare unită cu o îngrijorare intimă perpetuă şi bănuitoare. S’ar zice că, în jocul loviturilor nu’şi mai păstrează toafă seninătatea de suflet, nu mai rămâne cu adevarat ,omul fare şi tenace în planurile sale“, de care vorbeşte poetul: cel care a veghiat şi a supraveghiat.
Trebueşte si aibi o doză mare de îngâmfare ca să crezi în succesu-ţi neapăraţ; îţi trebuie mai multă încă spre a nu crede în el; căci aceasta înseamnă că te stimezi îndeajuns spre a nu conta pe ceilalţi. Octavian Goga e azi în starea de spirit care-i îngăduie lesne sa oscileze intre una şi cealaltă. Dispreţuitor, in fond şi in formă, al animalitaţii rusérului politic, al mulţimei detestabile pe care a flatat-o atâta vreme, al acestui veşnic Iuda care se sărută singur ca să se dea pe mâna autoritiţii fariseilor ca monstrul antic numit catoblepas care îşi devora membrele din prostie, neghicind că din propria=i falcă pornea tot raul de care gemea, — Octavian Goga, orbit atâta vreme de înălţarea sa politică, socotind totul uşor, voind să acomodeze guvernământul după chipul său, conciliându-l cu cine ştie ce vis dictat de crgoliul de care e posedat, fără a vedea, el poetul, ca eroul lui Homer, un zeu iritat care, învăluit în nor, sfarămă pe el armurazi şi, desvelind pieptul, arată locul unde trebue să fie lovit, nu poate să uite un lucru:
Trufia omului politic, oricâtă fineţă ar avea inteligenţa lui, este o armă cu atâtea tăişuri încât sfârşeşte prin a se răni ea însăşi.
ION DRAGU
Dralese: „Guvern şi Opoziţie“, Tiparul Institutului de Arte Grafice Ramuri, Craiova 1929 (Autori: P. Andrei, T. Arghezi, Scarlat Calimaky, Micaela Catargi, Clarnet, Ion Clopoţel, A. Craioveanu, Sergiu Dan, Ion Dragu, Ion Frânciu, G. Hârsu, Const. Ioan, Nicu Iovipale, Ionel Jianu, J. Paleologu, A. Panijel, Leonard Paukerow, I. Peltz, M. Ralea, Ion Sân-Giorgiu, Teod. Sarronius, N. N. Şerbănescu, I. Sigefre, V. Stoica, Tudor Teodorescu-Branişte, Eugen Titeanu, Ion Totu, Tib. Vornic)
Există la Octavian Goga o particulară asimetrie pe care o regăseşti, în grade diferite, la toţi meditativii şi care se traduce printr’o extremă desvoltare a feţii ce pare a voi să acapareze tot capul, reunind prin tălcul ei trei personalităţi distincte într’o singură fiinţă; politicianul, gănditorul, artistul.
Forţa remarcabilă a sistemului osos cranian, ghicită sub moliciunea cărnii, indică marea putere a instinctelor de conservare concentrate într’un incontestabil egoism. Partea dinapoi a capului stă ca mărturie a frecvenţii şi intensitaţii unor dorinţe care n’au nimic platonic. Fruntea nu-i lipsită de putere nici de frumuseţe. E o frunte de cugetător sub care bănueşti zbuciumul ideilor numeroase şi variate, al combinaţiilor succesive, caşi străduinţele spiritului de a face anumite operaţii politice avantajoase cu risicul diformării celor mai frumoase concepţii intelectuale. O frunte care uneşte simţul persuasiunei dialecticiene, cu spiritul de clară vedere deductivă şi de coordonare metodică.
Ochii lui Octavian Goga, caracteristica cea mai şarjată de către caricaturişti, alcătuesc dominanta feţei lui bulversate cu afluxuri sanguine quasiaplopectice. Ochi, cu pleoape obosite, cu lob prea aparent, ochi holbaţi ca ai unui brotăcel deşteptat din somnu-i încălzit la soare în marginea unei mocirle, ochi cu priviri cănd speriate parcă de viziuni chinuitoare, cănd inchizitorial fixate, inexpresiv aproape, lipsite de căldură, ca şi cum ar fi absente dela imaginile clipei. S’ar zice atunci că, spre a scăpa de unele ore deprimante ale vieţii politice în care n'a fost scutit de deziluzii şi’n care nu s'a ferit de greşeli, – viaţă in fond destul de monotonă chiar pentru cei mai favorizaţi,—se refugiază, din cănd în cănd, în lumea ideală, intimă a artistului, lume relativ himerică, dar atât de potolitoare şi de. minunat populată, pe care o poate creia, în taina sufletuluişi a minţii, au numai vigoarea talentului ci chiar uşurinţa fugară a diletantismului.
De altfel, însuşi nasu-i scurt şi corect modelat, arată în eleganta liniei, o inţelegere sensual plastică a lucrurilor artei şi literaturei, un simţ estetic rafinat şi nuanţat, aşa cum jocul nărilor, ades ostentativ umflate, acuză ardorile concentrate ale unui pasionat calculat, o înclinare spre salturi sufleteşti şi spre crize cât mai tăinuite de exasperare posacă.
Gura-i plin realistă, lacomă, întinsă ca spre a gusta necontenit plăcerile vieţii, se rotunjeşte cu voluptate atunci când voeşte să înfăţişeze idei hotărâte şi trufase într’o limbă îngrijită străbătută de imagini. E gura — arc din care porneşte cuvântul – săgeata potrivită glasului cu ton acut, cu perioade cadenţate, clare, imperioase ca chemări de trâmbiţe adeseori antrenate ca strigătul mulţimilor.
Gura aceasta avansată ar putea fi îngrijorătoare, dacă desemnul ei linear n’ar exprima, pe de altă parte, forţa sufletească a omului obişnuit să învingă le nevoe fermentaţiile sufletului inferior spre a le transforma în elemente de pasionalitate sufletească să coloreze şi să dea viaţă concepţiilor literare ale unui spirit înclinat şi la asprimea dogmatică.
Ardealul a dat unele mari onestităţi politice şi superbe vigori de luptători. Dar temperamente de oratori, — oameni politici sau simplii oameni, — nu se găsesc pe toate drumurile transilvănene. Octavian Goga e unul dintre aceştea.
Cuvântător pasionat şi personal, cumpănind totuşi cuvintele îndrăsneţe înainte de a le arunca, dovedind în unele eşiri o spontaneitate rămasă tânără, el foloseşte limbagiul şi atitudinele celor ce s’au obişnuit cândva să fie copii răsfăţaţi ai mulţimei. La tribună, cu capu=i de bébé ce poartă peceţile îmbătrânitoare ale labei gâştii la ochi, ale cutelor frunţii şi ale celor două brazde ce se adâncesc în colţurile gurii ca cicatricele unui rănit în lupta vieţii, cu nervozitatea neastâmpărului care nul poate fixa pe loc, cu elanul imperios al unor finale retorice aranjate să vină la un anumit timp, cu frază făcută de un uvrier dibaci, el reuneşte atenţiile. O ştie, şi’şi îngrijeşte efectele. Și că ţine la opinia publică o dovedesc ochi lui îngrijoraţi, cari caută să citească pe figura mulţimei, pândind aprobarea, emoţia sau vre-o revoltă individuală.
Pentru Octavian Goga, luptătorul inimos al clipelor de odinioară, — când o cauză era pierdută legalmente, era câştigată în conştiinţe. Azi, când încă se socoteşte singur unul dintre rarii privilegiaţi pe cari Destinele hilare, subit cuprinse de milă, îi trimet din când în când, să arunce raze de lumină pe sumbrul drum pe care se târăşte dureros biata noastră viaţă publică, simte sbătându-i-se necruţătoare în suflet o nepotolită poftă de dominare unită cu o îngrijorare intimă perpetuă şi bănuitoare. S’ar zice că, în jocul loviturilor nu’şi mai păstrează toafă seninătatea de suflet, nu mai rămâne cu adevarat ,omul fare şi tenace în planurile sale“, de care vorbeşte poetul: cel care a veghiat şi a supraveghiat.
Trebueşte si aibi o doză mare de îngâmfare ca să crezi în succesu-ţi neapăraţ; îţi trebuie mai multă încă spre a nu crede în el; căci aceasta înseamnă că te stimezi îndeajuns spre a nu conta pe ceilalţi. Octavian Goga e azi în starea de spirit care-i îngăduie lesne sa oscileze intre una şi cealaltă. Dispreţuitor, in fond şi in formă, al animalitaţii rusérului politic, al mulţimei detestabile pe care a flatat-o atâta vreme, al acestui veşnic Iuda care se sărută singur ca să se dea pe mâna autoritiţii fariseilor ca monstrul antic numit catoblepas care îşi devora membrele din prostie, neghicind că din propria=i falcă pornea tot raul de care gemea, — Octavian Goga, orbit atâta vreme de înălţarea sa politică, socotind totul uşor, voind să acomodeze guvernământul după chipul său, conciliându-l cu cine ştie ce vis dictat de crgoliul de care e posedat, fără a vedea, el poetul, ca eroul lui Homer, un zeu iritat care, învăluit în nor, sfarămă pe el armurazi şi, desvelind pieptul, arată locul unde trebue să fie lovit, nu poate să uite un lucru:
Trufia omului politic, oricâtă fineţă ar avea inteligenţa lui, este o armă cu atâtea tăişuri încât sfârşeşte prin a se răni ea însăşi.
ION DRAGU
Dralese: „Guvern şi Opoziţie“, Tiparul Institutului de Arte Grafice Ramuri, Craiova 1929 (Autori: P. Andrei, T. Arghezi, Scarlat Calimaky, Micaela Catargi, Clarnet, Ion Clopoţel, A. Craioveanu, Sergiu Dan, Ion Dragu, Ion Frânciu, G. Hârsu, Const. Ioan, Nicu Iovipale, Ionel Jianu, J. Paleologu, A. Panijel, Leonard Paukerow, I. Peltz, M. Ralea, Ion Sân-Giorgiu, Teod. Sarronius, N. N. Şerbănescu, I. Sigefre, V. Stoica, Tudor Teodorescu-Branişte, Eugen Titeanu, Ion Totu, Tib. Vornic)
Sonntag, 1. März 2020
Wochenplan (Update)
Podiumsdiskussion „Ensemble unter Denkmalschutz – das Schicksal des verkauften Tucherparks“ / Akademie der Schönen Künste, Frauenstammtisch von MUT Bayern mit Barbara Stamm, Claudia Stamm, Johanna Rumschöttel und Kathrin Buchner / Hofbräukeller, „Sportschau Thema“: Fußballfans - mächtig oder machtlos? / ARD, Vernissagen „Blaue Zipfel – Für Axel“ / Galerie der Künstler, Maria Lie-Steiner: „Arbeiten in München - Migration aus Südosteuropa“ / Referat für Arbeit und Wirtschaft, Franz Erhard Walther: „Shifting Perspectives“ / Haus der Kunst, Förderpreise der Landeshauptstadt München mit Anne Wild, Sophia Süßmilch u.a. / Lothringer 13, Hotspots of Art / Import Export und Pati Hill: „Something other than either“ / Kunstverein, Stadion-Talk: 25 Jahre Kampf ums Sechzger / Stadionwirtschaft, „Programmierte Freiheit – Spielräume für Verantwortung“: Podiumsdiskussion mit Sabine Leutheusser-Schnarrenberger und Yvonne Hofstetter / Café Luitpold, CSMM Awards Party / Künstlerhaus, ANNE und PIRX / Glockenbachwerkstatt, „Spides“ / Sky, „Just don't do it“ – Kundgebung gegen AfD und rechten Terror / Max-Joseph-Platz, ver.di Digitalkongreß / Gewerkschaftshaus, Warm-up-Networking zum Open Data Day / Google, Open Data Hackathon / Werk 1, Wortspiele / Muffathalle, Beerdigung von Markus Schütz („Falsche Freunde“) / Gemeindefriedhof Teisendorf, Bayerischer Journalistentag / Bürgerhaus Pullach, MUCBOOK Creative Night / HFF, Podiumsdiskussion „Künstlerinnen müssen netzwerken, oder etwa nicht?“ / Harry Klein, Kanzelrede mit Doris Dörrie / Erlöserkirche, Pressevorführungen „Bloodshot“, Abel Ferraras „Siberia“ (Foto), „Wer wir sind und wer wir waren – Hope Gap“, „Wickie und die starken Männer – Das magische Schwert“ und „Die Unbeugsamen“
Samstag, 29. Februar 2020
Metamorphosen (8): Johanna Adorján
1985 (Foto: privat via „Süddeutsche Zeitung“ vom 29. Februar 2020) und 2016 (Foto: Heike Huslage-Koch)
Freitag, 28. Februar 2020
Münchner Kommunalwahl (9): Cum decurg alegerile privind alegerea Consiliului Municipal şi al Comisiilor de Sector în anul 2020 în München
Dreptul electoral actual oferă alegătorilor, nu
numai posibilitatea de a-şi plasa votul în favoarea unei candidaturi parlamentare (aici fiind vorba de partide sau
organizaţii politice), cât şi posibilitatea de a vota candidaţi (referitor
la persoane private, independente active în mod politic) într-un mod individual. În acest fel alegătorii au posibilitatea de a alege
candidaţii lor de încredere fără a fi legaţi de candidaturi parlamentare.
Numărul de voturi care pot
fi acordate rezulta din buletinul electoral.
În conformitate cu sistemul electoral actual, prin
marcarea unei candidaturi parlamentare se acceptă aceasta în forma ei originală
sau altfel spus: „într-o formă nemodificată”. Prin aceasta vor fi aleşi toţi
candidaţii aflaţi în candidatura parlamentară în ordinea afişării acestora. Este
posibilă acordarea voturilor disponibile anumitor candidaţi aflaţi doar în una
sau chiar în candidaturi diferite. Mai mult decât aceasta există posibilitatea
ca voturile aflate la dispoziţie să fie alocate individual candidaţilor care se
află într-o candidatură/partid sau acestea să fie alocate candidaţilor aflaţi
în candidaturi/partide diferite. Mai mult decât aceasta există posibilitatea -
implicând numărul maxim de voturi admis - de a acorda unui candidat două sau
chiar trei voturi, adică de a cumula.
Cum se desfăşoară scrutinul
şi ce trebuie luat în considerare?
Fiecare persoană cu drept de vot primeşte pentru
scrutin un buletin electoral în care sunt specificaţi atât candidaturile
politice (partide) cât şi numele candidaţilor independenţi. În partea stângă a
denumirii partidului se află un cerc iar lângă numele şi codul de identificare
al fiecărui candidat - de asemenea în partea stângă - este prevăzut un careu de
formă dreptunghiulară. Dacă este dorită validarea completă a unui partid
politic în totalitate atunci se va aplica o cruce ( X ) în cercul aflat în
partea stângă a capului de listă sau se va marca acesta într-un mod clar şi
corespunzător. Dacă doriţi să acordaţi un vot unui candidat sau unei candidate,
atunci aplicaţi o cruce ( X ) sau cifra unu ( 1 ) în careul aflat în stânga
numelui şi al codului de identificare al candidatului. Dacă alegătorul doreşte
să cumuleze (aici fiind vorba de acordarea unui vot multiplu - adică două sau
trei voturi - unui candidat), atunci se va nota în careul corespunzător
candidatului respectiv - în stânga numelui şi al codului de identificare -
cifra doi ( 2 ) sau trei ( 3 ).
Nu este permisă acordarea a
mai mult de trei ( 3 ) voturi per candidat!
În procesul de acordare a voturilor trebuie avut
în vedere faptul că numărul maxim de voturi nu are voie să fie depăşit, mai
ales prin faptul că voturile pot fi împărţite pe mai multe candidaturi sau pot
fi cumulate pe mai mulţi candidaţi.
În derularea scrutinului se
pot lua următoarele posibilităţi în considerare:
în München, la alegerea Consiliului Municipal sunt
de acordat 80 de voturi iar la alegerea Comisiilor de Sector sunt de acordat
între 15 şi 45 de voturi. Din motive de lipsă de spaţiu, s-a presupus în
următoarele exemple un număr maxim de voturi, având în acest caz opt ( 8 )
voturi la dispoziţie.
1. Alegerea unei liste electorale:
O candidatură va fi acceptată şi votată într-o formă neschimbată şi în totalitatea ei. Aceasta se realizează prin marcarea cercului aflat în stânga denumirii partidului candidat prin aplicarea unei cruci ( X ). În acelaşi timp nu se vor face nici un fel de schimbări în buletinul electoral. În acest fel, fiecare candidat aflat pe lista electorală a partidului primeşte câte un vot.
Exemplu 1:
În exemplul menţionat mai sus, fiecare candidat aflat pe lista electorală primeşte câte un vot. Dacă în exemplul de mai sus ar fi fost votată candidatura/partidul numărul 2 (Partidul B), atunci - privind forma de cumulare prestabilită - candidatul Schwarz ar primi trei (3) voturi, candidatul Vogl două (2) voturi iar candidaţii Wagner, Mader şi Lechner ar primi fiecare câte un vot.
2. Vot individual în cadrul unei candidaturi cu voturi cumulate:
Limitarea voturilor unei candidaturi nu trebuie acceptată ca fiind de neschimbat. Alegătorul nu este obligat să aleagă toţi candidaţii unui partid/candidaturi, ci el are posibilitatea de a vota separat anumite persoane şi/sau prin cumulare poate acorda acestora maximal trei (3) voturi per candidat. În acest caz candidatul respectiv poate fi votat prin aplicarea unei cruci sau a cifrei unu (1) în careul respectiv iar în cazul unei acumulări de voturi se va aplica cifra doi (2) sau trei (3).
Exemplu 2:
Numărul de voturi care pot fi acordate (8) au fost repartizate între candidaţii Lang, Roth, Bock şi Moser; ceilalţi patru candidaţi al acestei candidaturi nu pot fi luaţi în considerare în scopul de a nu depăşi numărul maxim de voturi admise. În cazul în care numărul maxim de voturi este depăşit, atunci buletinul de vot nu este valid şi prin aceasta el nu va fi luat în considerare!
3. Vot individual în candidaturi multiple (pe acelaşi buletin de vot se pot vota candidaţi din partide diferite):
Votarea nu trebuie restrânsă doar pe o singură candidatură/partid ci pot fi votaţi şi candidaţi din candidaturi/partide diferite. În acelaşi timp se poate folosi posibilitatea de a cumula voturi unde totuşi trebuie respectate principiile cumulării.
Exemplu 3:
În exemplul de mai sus, cele opt (8) voturi avute la dispoziţie au fost repartizate pe două candidaturi/partide. Candidaţii Meier, Müller, Schwarz şi Mader primesc în acest fel voturile marcate în buletinul electoral. Dacă s-a depăşit numărul maxim admis de voturi, buletinul electoral nu este valabil deoarece voinţa alegătorului nu poate fi recunoscută în mod evident.
Prin marcarea capului de listă, alegătorul are posibilitatea să aleagă candidatura/partidul de încredere şi în acelaşi timp să plaseze voturi şi în alte candidaturi/partide. Marcajul capului de listă prin aplicarea unei cruci ( X ) este valabil atât timp cât numărul de voturi nu este epuizat.
Exemplu 4:
În acest exemplu, prin votul individual au fost acordate şapte (7) voturi. Astfel candidaţii Huber, Vogel şi Mader obţin voturile conform buletinului electoral. Votul rămas - numărul opt - îl obţine persoana aflată pe lista candidaturii/partidului unde a fost marcat capul de listă şi în acelaşi timp nu a fost marcată sau anulată. Deoarece candidaţii Maier şi Lang au fost anulaţi iar candidatul Huber fiind deja marcat - prin numărul de voturi primite - votul rămas îl va primi candidata Müller.
Abonnieren
Posts (Atom)