„Amintiri, tablouri, indiscreţii. Am voit ca, înainte ca ele să fie răcite şi confuze, să cer clipelor de acolo învăţămintele lor.“ — IOAN DRAGU
„Cărțile lui Ioan Dragu sunt între cele mai bune din câte s-au scris în timpul războiului nostru și, fără îndoială, cele mai bune dintre cele ce cuprind descrieri de război. Dragu realizează cu un egal talent amândouă caracteristicile genului războinic: și literatura descriptivă, și impresionismul reporterului.“ — AL. BUSUIOCEANU, 1919
„Când și-a publicat impresiile de pe front, în vara–toamna anului 1918, I. Dragu era proaspăt demobilizat și se întorsese acasă, în teritoriul ocupat de Puterile Centrale. România era o țară învinsă, amputată teritorial și înrobită economic. Imensele sacrificii făcute în numele idealului național păreau a fi fost inutile. Cele trei volume de război, reunite sub titlul Campania anilor 1916–1918, nu au, de aceea, nimic în comun cu retorica eroizantă cu care ne-a obișnuit de un secol bibliografia Marelui Război. Cărțile lui Dragu vorbesc despre eroismul neputincios al celor mulți, al «morților fără istorie», al «glorioșilor învinși», de dinainte să se făurească România Mare. De aceea au și fost desconsiderate, nu doar în perioada comunistă, când, aflat în exil, autorul a dus «o vie activitate de ponegrire a regimului nostru de democraţie populară». Mărturiile lui Dragu au fost ignorate și după 1989 tocmai pentru că prezintă fără ocolișuri istoria recentă a Basarabiei sau dezastrul participării României la Primul Război Mondial.“ — DANIEL CAIN
Mobilizat odată cu intrarea României în război, Ioan Dragu luptă pe Valea Jiului, apoi pe frontul de pe Siret, ajungând până în Moldova, unde se îmbolnăvește de tifos exantematic, la sfârșitul anului 1917. În ianuarie 1918 face parte din rândurile armatei române care va intra în Basarabia, alungând trupele rusești bolșevizate. Întreaga experiență a războiului, a bolii și a perioadei petrecute dincolo de Prut este relatată în trilogia Campania anilor 1916–1918, publicată în vara anului 1918, sub ocupația germană. Aceste mărturii, lipsite de emfaza relatărilor de după 1 decembrie 1918 și de tentația glorificării, au rămas practic necunoscute publicului larg timp de o sută de ani. Prin reeditarea lor acum, Ioan Dragu își dobândește locul binemeritat în galeria memorialisticii și în cea a reportajului literar românesc.
Pe măsură ce înaintăm în Basarabia, limba şi datinele se afirmă tot mai româneşti, dar ignoranţa şi bigotismul cresc. Micile răutăţi şi duşmănii, sau numai indiferenţa şi răceala care ne întâmpină nu-s numai o operă de agitatori. Sunt impulsiunile unor suflete întunecoase îngrădite în zăgazurile tendenţioase ce li s-au pus timp de un veac.
Am văzut mulţi boieri „dvoreni“ încuscriţi cu ruşii, suflete şi minţi fără culoare, aristocraţi ai banului şi eredităţii, depărtaţi de sufletul strămoşesc, am văzut destui intelectuali care îşi reneagă originea şi, mani- festând o vie indiferenţă pentru tot ce-i moldovenesc, se închină cucerniciei rusismului; am văzut cinovnici mai ruşi ca ruşii şi răzeşi păstrători de datini bătrâneşti, dar cu atât mai fuduli cu cât sunt mai calici; dar n-am înţeles cum s-a putut păstra naţionalitatea română în ţara aceasta până n-am cunoscut îndeajuns pe ţăranul şi pe mama basarabeană.
„Campania anilor 1916–1918. Drumuri de sânge. Moartea albă. Pe urmele bolșevicilor“,
Editura Humanitas, 2021, ISBN: 978-973-50-6046-6
Pe copertă: Infanteriști români evacuând un camarad rănit, fotografie din albumul „Der Weltkrieg im Bild“ (1926)
